5 invataturi spirituale culese de la mama

mama cu copilSe pare ca marea majoritate suferim de sindromul lucrurilor cuvenite. Chiar daca ne nastem intr-o familie modesta, ni se cuvine sa avem o mama care sa aiba grija de noi. Avem parte de exemple in jurul nostru, dar nu avem ochi sa le vedem cu adevarat, adica sa le apreciem. Unii dintre cosmonautii care au fost pe Luna, la intoarcere au devenit activisti de mediu dupa ce au trait o induiosare profunda la vederea Pamantului din spatiu. Unul chiar credea ca a descoperit remediul impotriva depresiei: sa-l tii pe depresiv intr-un spatiu foarte ingust timp de doua saptamani si apoi sa-l scoti afara – asa va ajunge sa aprecieze ceea ce are.

De obicei de sindromul lucrurilor cuvenite ne vindecam doar cand am pierdut sau suntem pe cale sa pierdem ceva important. O mama buna sau exemplul bun al vietii ei pot fi printre lucrurile cuvenite.

Mama era o femeie simpla, dar cu mult bun simt si in mod ciudat, fata de majoritatea mamelor, nu ne cicalea, nu ne impingea de la spate, nu ne sufoca, ci considera ca trebuia sa gasim in noi totul pentru a ne exprima si manifesta. Culmea este ca din cauza ca vedeam alte mame cum isi asteptau copiii de la scoala si incepeau sa-i mitralieze cu intrebari, am ajuns sa cred ca asa ar fi trebuit sa fie o mama, preocupata cu adevarat, desi nu i-am intrebat niciodata pe copiii respectivi cum se simteau si daca le ascundeau ceva. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Vrei suferinta traind la nivelul ego-ului sau pace si bucurie traind in spirit?

Dove from cage_0Ma gandeam deunazi de ce a avut asa mare succes articolul meu despre atacul de panica, anxietate si depresie.

E adevarat ca din ce in ce mai multi oameni au atacuri de panica, sunt agitati, insomniaci si depresivi. Dar lumea noastra de acum nu contine mai multe motive de ingrijorare decat vremurile cu razboaie, cand bombardamentele erau parte din peisajul zilnic sau ultimii ani ai comunismului ceausist, cand obtinerea banalei hrane de zi cu zi era uneori o adevarata aventura si totusi la cozile la alimente se lansau cele mai geniale bancuri, rod al unei creativitati necoplesite de greutatile regimului.

Imi relata cineva povestea vietii parintilor sai – cum dupa ce s-au casatorit dintr-o dragoste nebuna, care a trecut peste impotrivirile parintilor, a ajuns sa se erodeze treptat atat din neputinta de a lupta cu propriile slabiciuni, cat si din ambitiile stupide ale ego-ului. In final s-au despartit, si-au impartit cei doi copii si fiecare si-a refacut viata langa alta persoana. Copiii insa au ajuns sa fie crescuti de bunici, iar ea, desi are in prezent un sot de treaba, afirma cu naturalete ca nu l-a luat din dragoste si ca si acum ii bate puternic inima cand vorbeste cu fostul sot, pe care este clar ca nu a incetat sa-l iubeasca. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter