Stim sa ne facem vrednici de miracole?

porumbel miracol divin

La sfarsitul toamnei si inceputul iernii trecute m-am confruntat cu experimentarea unei stari de deprimare sau disperare deosebit de intense, aproape de deznadejde. Poate ca era si pe fondul plecarii mamei mele din aceasta lume, a plecarii fetei la facultate in strainatate, erau probleme ce necesitau o rezolvare destul de rapida, dar cel mai teribil dintre toate a fost sentimentul abandonarii de catre Dumnezeu.

Un parinte spunea ca aceasta boala a depresiei, care este atat de intalnita in prezent, se datoreaza faptului ca omul se trezeste fata in fata doar cu el insusi si fara Dumnezeu. Eu, desi stiam ca imi raspunsese la rugaciuni si ma ajutase de atatea ori in trecut (omul mai uita!), aveam impresia ca rugaciunile imi devenisera un monolog, ca nu mai eram auzita, ca pierdusem sustinerea… Incepi sa ai indoieli, sa te intrebi care mai sunt oare cuvintele potrivite care sa ajunga sus, care sa aduca deblocarea situatiilor incurcate, micile miracole necesare atunci cand solutiile noastre omenesti nu sunt suficiente sau fezabile sau cand Dumnezeu vrea sa ne arate ca degeaba ne facem noi socoteli cu mintea noastra, ca rezolvarile sunt la El si in modul cum vrea El. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter