Vindecare prin recuperarea sufletului de copil

download“Daca iubita mea canta, inseamna ca e fericita”, asa spunea sotul meu cand ma auzea cantand. Acesta era indicatorul multumirii sufletesti si al faptului ca lucrurile mergeau bine.

Sa dansezi, sa topai, sa te dai cu sania, sa faci farse si orice nazdravanii pe care le face orice copil fara inhibitii inseamna sa te simti liber si sa-ti lasi spiritul sa se exprime liber si cu bucurie.

Trecerea de la copilarie la varsta adulta de cele mai multe ori apare ca o transformare radicala, asa incat vazandu-i pe unii adulti, iti vine sa te intrebi daca au fost  vreodata copii.

M-am intrebat de ce ni  s-a spus ca daca nu vom fi precum copilasii nu avem sansa de a accede in lumea transfigurata a spiritului pur sau de a fi reprimiti in Eden.

Ce au copilasii si ce le lipseste adultilor?

  1. Copiii sunt inocenti in sensul ca au o naivitate care nu concepe raul. Si chiar cand se confrunta cu raul, cand se cearta sau sunt certati, nu tin minte raul, uita repede, iarta repede. Ei sunt in stare doar cu o privire calda si inocenta sa dezghete inimile adultilor si sa-i oblige sa isi controleze pornirile prea severe. Si aceasta fiindca au inima curata si deschisa. La acest nivel am citit ca ajunsese un calugar despre care se spunea ca de prea multa bunatate nu mai stia ce-i rautatea. Iar aceasta inocenta se vede pe chip ca o lumina. Nu intamplator un copil dadea definitia sfantului ca fiind un om prin care trece lumina.
  2. Copiii sunt simpli, naturali si autentici si trateaza lucrurile simplu si firesc. Fiindca sunt egali cu ei insisi si nu simt nevoia sa demonstreze nimic, nu au motiv sa isi puna masti ca sa para mai buni decat sunt sau sa complice lucrurile de teama ca ceea ce e simplu poate parea neinteresant, banal, plictisitor. Mama mea era un suflet dintr-o bucata si m-a uimit intelepciunea ei simpla si profunda cand am auzit-o spunand “cum isi complica unii oameni viata cand viata e atat de simpla!”
  3. Copiii spun adevarul, au o intelepciune parca din alta lume si exprima esentialul. Cati parinti nu sunt uimiti de faptul ca propriii lor copii par ca ii intrec in intelepciune si parca au venit in aceasta lume sa ii oblige sa nu se mai minta pe ei insisi, sau ii imbarbateaza cand le slabesc puterile si credinta? Unii copii par a fi ingeri pazitori sau modele spirituale pentru parintii lor, destinati sa-i ajute in evolutie. Fetita mea, pe care am crescut-o de la 12 ani, ma punea la punct si ma facea sa ma smeresc atunci cand ma auzea cum despicam firul in patru si imi faceam multime de probleme, zicandu-mi ca gandesc prea mult! Imi atragea atentia ca ma bazam exagerat de mult pe minte si avea dreptate. Alta data mi-a spus ca nu ii placea compania unei familii fiindca erau “falsi” – cum de si-a data ea seama era pentru mine un mister! Dar cel mai mult m-a impresionat atunci cand eu ma bombaneam minimalizandu-mi actiunile ca nu am facut mare lucru in viata mea sau am facut numai rele (adultii au acest “talent” sau dracusor de a vedea doar relele) si ea mi-a atras imediat si neostentativ atentia ca cel putin in ultimii ani tot am facut ceva (adica am crescut-o si ajutat-o pe ea), ceea ce m-a induiosat profund si i-am fost recunoscatoare fiindca a dat sens vietii mele si m-a scos din starea rea in care ma aflam.

“Adevarul va va face liberi” ni s-a spus si cat de greu ne este sa ajungem la el, dand la o parte toate straturile de minciuni si amagiri in care ne complacem.

4. Copiii traiesc in prezent, pentru ei trecutul nu exista si pentru viitor nu isi fac griji, de aceea ei nu cunosc frica. Fiindca ei nu au un trecut, memoria lor nu proiecteaza teama asupra prezentului. Un copil este complet vulnerabil in fata influentelor negative si totusi, in mod paradoxal, nimeni nu este mai invulnerabil decat un copilas fiindca el nu se teme de nimic. El nu se impotriveste, fiindca impotrivirea este, de fapt, nascuta din frica, iar frica vine din faptul de a fi fost adanc lovit in trecut.

Un cititor mi-a cerut sa scriu despre frica de a iubi. Aceasta indica trairea la nivelul ego-ului, fiindca frica nu este decat o plasmuire a ego-ului si nu exista la nivelul spiritului.

5. Ei au capacitatea de a se bucura de toate, au un entuziasm si un optimism neobosit. Copiii se bucura de viata pur si simplu. Ei par ca se distreaza tot timpul si de aceea sunt inspirati si au creativitate. Cand eram mica imi facea placere sa mesteresc felicitari deosebite pentru mama mea de 1 si 8 martie si ma entuziasmam din ce in ce pe masura ce lucram fiindca imi veneau idei noi.

6. Copiii isi consuma energia si daruiesc sau se daruiesc fara a avea senzatia ca ar pierde ceva sau ca ar fi folositi. Iubirea sau compasiunea lor e neconditionata si totala atat fata de oameni, cat si fata de animale. Copiii nu sunt egotici, ci perfecti aliniati cu spiritul lor.

7. Copiii sunt conectati firesc cu tot ceea ce exista, vorbesc si se poarta cu animalele la fel ca si cu oamenii, vad ingeri si vorbesc cu ei. Pentru ei lumea e un loc magic. Si acest lucru mi-a fost confirmat cu niste ani in urma cand, cu ocazia Craciunului, ne-am strans la un loc mai multe familii si l-am adus pe Mos Craciun sa le dea daruri copiilor. Iar batranul care il intruchipa pe Mos Craciun chiar era nu numai plin de blandete si caldura, ci le si nimerea slabiciunile si nazdravaniile, intocmai ca un atoatestiutor. Iar cand a plecat, copiii au alergat in balcon sa se uite dupa el si desi era bezna si nu puteau vedea nimic, l-am auzit pe un baietel strigand: “Am auzit zgomot de copite!”

8. Copiii au o incredere totala ca sunt iubiti si aparati. Fiindca sunt total dependenti de dragostea si ocrotirea parintilor, ei se bazeaza si se incredinteaza complet acestei ocrotiri. Cei mai multi oameni simt ca iubirea are o astfel de putere numai cand sunt copii mici, fiindca o asociaza cu prezenta unor parinti plini de iubire. Ulterior, pe masura ce cresc, descopera ca parintii nu sunt intotdeauna langa ei ca sa le aline o durere sau ca parintii au si ei propriile slabiciuni si temeri si astfel increderea se erodeaza.

Cum de pierdem aceste insusiri minunate si cum le putem recupera?

  • Devenim egotici si spiritul este sufocat de ego; ego-ul pare ca iti vrea binele, ca urmareste sa te protejeze, creind compartimente in care sa ascunzi tot ceea nu doresti sa stii despre tine. Doar ca zidurile construite de ego impiedica curgerea iubirii.Devenind constient de ego, incepi lucrarea spirituala prin renuntarea la masti, prin acceptarea a ceea ce esti, prin asumarea riscului de a-ti expune vulnerabilitatea si a curajului de a te manifesta liber si autentic.
  • Trecand prin diverse experiente, memoria aduce in prezent o experienta trecuta neplacuta sau o proiecteaza in viitor si astfel apare teama.Lectia de invatat e ca prezentul este singurul timp care exista.
  • Ceea ce te-a marcat odata, te face sa-ti fie greu sa mai simti iubire. Oamenii marcati la nivel emotional se simt apreciati pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce sunt. Ei au de invatat lectia pretuirii de sine. Lucrand sa o aduci la deplinatate, o iubire bazata pe spirit nu se mai teme ca va fi ranita.
  • Toate lucrurile reprimate si judecatile adunate in straturi in inima sunt impuritati ce blocheaza exprimarea sa libera. Lucrarea spirituala necesara este purificarea inimii prin meditatia in inima sau rugaciunea inimii (crestinii ortodocsi au din isihasm rugaciunea cu concentrarea pe inima si invocarea numelui Domnului pe inspiratie si expiratie). Inchide ochii si concentreaza-ti atentia asupra centrului pieptului, unde se afla inima si constientizeaz-o ca pe un spatiu. Respira incet si simte-ti respiratia intrand in centrul inimii tale. Vizualizeaza o lumina pastelata sau o racoare ce-ti patrunde in piept. Inspira si expira si in acest timp, cere delicat inimii tale sa-ti vorbeasca, apoi urmatoarele cinci-zece minute stai si asculta. Scopul acestei meditatii este de a acorda atentie inimii tale. Pe masura ce continui si repeti acest exercitiu, vei observa ca trei lucruri se intampla: inveti sa fii cu inima ta pentru a-i descifra semnificatia spirituala – aceasta este meditatia; lasi sa se elibereze toate lucrurile reprimate acolo – aceasta este purificarea si iti asculti inima fara a o judeca si aceasta este atentia.  Practicand zilnic aceasta meditatie te vei obisnui sa traiesti din centrul spiritului tau, care se va revela treptat asa cum este el cu adevarat: liniste, pace, o stralucire calda sau o lumina blanda. In timp, iti va veni din ce in ce mai usor sa te duci la inima ta pentru a primi un sfat si indrumari intelepte sau pentru a simti pur si simplu ca esti iubit.

Tu ai invatat alte lectii de la copii? Impartaseste-ni-le si noua comentand sub articol!

 

 

Daca ti-a placut articolul de azi,
te invit sa te abonezi pentru a primi noutatile prin email!

Share on Facebook47Share on Google+0Email this to someoneShare on LinkedIn4Tweet about this on Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *