Frica de angajament si valoarea terapeutica a relatiei de cuplu

frica de casatorieEste o realitate a vremurilor noastre ca multi sunt impotriva casatoriei privita ca un angajament care incorseteaza, ingradeste libertatea individului si dilueaza sau chiar ucide lent romantismul, magia relatiei de cuplu. Tendinta este de a reduce actul unirii dintre doua fiinte de esenta divina la semnarea unei hartii, iar simbolurile – certificatul de casatorie si verigheta – niste obiecte fara mare semnificatie in afara materialitatii lor propriu-zise.

Daca am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ca angajamentul sau dedicarea este o necesitate de care ne lovim peste tot: vrei sa-ti creezi obiceiuri bune si sa ajungi sa ai succes, te dedici acestor obiective; ai un contract cu un angajator sau un partener de afaceri, te angajezi sa-ti indeplinesti obligatiile contractuale; daca ai copii, te dedici cresterii si educarii lor.

Cand intram intr-o relatie, angajamentul este implicit, cand ne casatorim devine explicit. Problema este cu ce fel de ochi vedem noi lucrurile – si aceasta tine de educatie sau de lipsa ei si ce fel de ganduri scoatem din inima si ne hranim mintea. A putea vedea divinitatea din celalalt, a vedea taina relatiei binecuvantate, a te patrunde de puternica energie harica ce se coboara asupra celor doi care cer binecuvantarea in cadrul ritualului luarii angajamentului in fata lui Dumnezeu ca martor si protector – caci asta este de fapt casatoria – si mai ales a nu uita si a te stradui sa mentii relatia sub harul ocrotitor al tainei.

Cum percepi de la inceput relatia de cuplu este important, auspiciile sub care pornesti – ca nu esti in competitie cu celalalt, ci formati un intreg, o echipa: “asa cum sunt doi ochi si o singura privire, doua urechi si un singur auz, doua nari si un singur miros, doua maini si o singura lucrare, doua picioare si un singur mers, asa trebuie sa fie si in viata de familie, doi intr-unul. Doi care merg unul spre altul. Doi care nu sunt injugati, ci conjugati.” (parintele Teofil Paraian)

Fobia de casatorie se numeste gamofobie si reprezinta teama patologica de mariaj, refuzul de a infrunta responsabilitatile si greutatile vietii in doi, precum si teama de pierdere a libertatii. Acest tip de fobie se regaseste atat la barbati, cat si la femei. O explicatie simpla este modelul de familie pe care l-am vazut in familia in care am crescut – cel mai la indemana – in care, daca nu au existat iubirea autentica si echilibrul in toate aspectele vietii maritale, ai ramas doar cu niste impresii negative si cu teama de a nu reproduce in viata ta acelasi model.

Eu aveam impresia ca a te casatori si a face copii te transforma intr-un robotel dedicat 100% partenerului si progeniturilor, care nu mai poate avea niciun pic de libertate pentru sine si care ajunge sa perceapa viata de familie ca o inchisoare. De aceea, instinctiv amanam momentul nasterii copiilor, iar amanarea te poate costa incapacitatea de a mai avea copii.

Insa perceptia noastra nu este realitatea celuilalt, iar faptul ca o persoana poate gasi multumire sufleteasca in sacrificiul sau dedicarea totala pentru familie chiar daca din exterior pare ca se neglijeaza total pe sine, nu e neaparat ceva rau, cata vreme asta este ceea ce ii aduce sentimentul de implinire si fericire.

Devierea de la curgerea fireasca a vietii este pretul pe care il platim pentru “evolutia” noastra ca fiinte civilizate, care ne consideram superioare animalelor si care, de fapt, le suntem inferioare prin indepartarea de Creatorul nostru si de respectarea legilor firesti ale firii. Suntem bolnavi fiindca ne-am instrainat de Sursa sanatatii si a iubirii, Dumnezeu. Si daca nu ne incarcam permanent cu iubire de la Sursa acesteia, automat se va instala frica, impreuna cu indoiala, ingrijorarile, neincrederea in sine, autojudecarea, judecarea celorlalti, atitudinea defensiva sau agresiva.

Legea karmei este de fapt legea vindecarii si ispasirii in actiune: nu poti ataca pe altul fara sa te ataci pe tine insuti, fiindca intr-un final trebuie sa simti suferinta pe care ai cauzat-o, pentru a-ti asuma vina si remuscarile si recunoscand si corectand prin a cere iertare, sa aduci reparatia necesara. Din fericire pentru noi, chiar daca nu vrem sa facem nimic in mod benevol pentru a ne sparge cochilia negarii vinei si suferintei, o face viata la un moment dat in locul nostru, fiindca oricat ne eschivam noi, tot trebuie sa ne asumam responsabilitatea.

Cand suntem raniti, ne cautam o casa de vindecare, un loc sigur si iubitor, unde sa experimentam si sa dizolvam tot ceea ce blocheaza prezenta iubirii – iar cuplul poate fi o asemenea casa de vindecare. Partenerii pot fi fiecare terapeut sau coach pentru a-l sustine si ajuta pe celalalt sa se vindece constientizand ca fiecare are in interior un copilas ranit si speriat si manifestandu-si fiecare compasiunea pentru copilasul din celalalt. Astfel se consolideaza increderea reciproca si sentimentul sigurantei in interiorul cuplului.

Nu cuplul are probleme daca ele exista, ci fiecare partener are problemele lui si fiecare trebuie sa lucreze permanent asupra lui insusi pentru a si le rezolva, cu sustinerea plina de compasiune si rabdare a partenerului, si a putea fi astfel in masura sa-i umple celuilalt cupa cu dragoste.

Pentru ca iubirea sa nu ajunga sa se consume total, ci sa se regenereze, este necesar un echilibru intre a da si a primi, intre timpul petrecut impreuna si cel petrecut separat, intre contopirea cu partenerul si pastrarea identitatii si personalitatii proprii: “umpleti-va unul altuia cupa, dar nu beti dintr-o singura cupa./Impartiti-va painea, dar nu mancati din aceeasi bucata. / Cantati si dansati si veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare sa ramana singur,/ intocmai cum strunele alautei sunt singure, in timp ce vibreaza in aceeasi armonie.” (Kahlil Gibran).

Invatam din natura, de la plante si animale, echilibrul intre a da si a primi, intre a simti placerea si a constientiza indatorirea – “pentru amandoua, albina si floare, a da si a primi placerea sunt datorie si extaz.” (Kahlil Gibran).

La fel cum viata este un poligon de incercari si provocari de tot felul cu care ne confruntam, si relatia de cuplu cunoaste suisuri si coborasuri si este supusa pe toata durata ei la diverse teste, pe care partenerii le trec sau nu, luptand cu toate puterile si armele sa pastreze integritatea cuplului sau optand pentru destramarea lui si formarea altui cuplu.

Cel mai longeviv cuplu din lume, care a trăit 87 de ani de căsnicie extrem de frumoși, a impartasit cateva din secretele mariajului sau:
1. Divorțul nu a fost niciodată o opțiune, nici măcar un gând;
2. am fost cei mai buni prieteni înainte de a ne căsători. Prietenia este pe viață, iar mariajul nostru a durat o viață întreagă
3. Nu este niciun secret în spatele mariajului nostru, am făcut doar ce trebuia pentru noi și pentru familia noastră
4. Respectul reciproc, ajutorul reciproc și comunicarea, cu onestitate și iubire din toată ființa.
La intrebarea “care este cel mai important lucru pe care trebuie să ni-l amintim?” au raspuns:
“Amintiți-vă că mariajul nu este o competiție, nimeni nu ține un scor. Dumnezeu v-a pus în aceeași echipă pentru a lucra împreună și pentru a câștiga.”

Alt cuplu – la a 69-a aniversare a nuntii, la intrebarea: Care este secretul? El a raspuns “compromisul”, iar ea a raspuns “dragostea.”

In nebunia acestei lumi agitate si bulversante, relatia de cuplu poate fi oaza de pace, siguranta si sens in care sa ne reincarcam cu energie. Descoperirea puterii vindecătoare a iubirii în cuplu, unde vindecare înseamnă regăsirea de sine, înseamnă redescoperirea încrederii în sine şi în celălalt, înseamnă recuperarea puterii de a fi noi înşine, de a avea încredere, de a fi fericiţi pornind de la non-judecată, de la acceptarea de sine. Iubirea autentică face posibile toate acestea şi încă mai mult. Iubirea autentică nu înseamnă dependenţă de celălalt, nici hrănire din energia celuilalt, dar putem oare accede la ea doar cu puterile si prin eforturile noastre?

Astept comentariul tau sub articol!

Daca ti-a placut articolul de azi,
te invit sa te abonezi pentru a primi noutatile prin email!

Share on Facebook0Share on Google+0Email this to someoneShare on LinkedIn5Tweet about this on Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *