De ce nu te iubesti? Poate chiar te urasti…

poza articol

Cand te trezesti dimineata te gandesti sau iti spui: “Indiferent ce realizez si ce nu realizez, imi sunt suficienta mie insami”, iar seara inainte de culcare iti spui: “E adevarat ca sunt imperfecta si vulnerabila, iar uneori ma tem, dar asta nu schimba cu nimic adevarul ca sunt in acelasi timp curajoasa si demna de a fi iubita si de a ma integra in societate”? Daca raspunsul tau e nu, inseamna ca nu te iubesti, nu ai pretuire de sine, poate chiar te urasti si te tarasti prin viata abia suportandu-te. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

5 invataturi spirituale culese de la mama

mama cu copilSe pare ca marea majoritate suferim de sindromul lucrurilor cuvenite. Chiar daca ne nastem intr-o familie modesta, ni se cuvine sa avem o mama care sa aiba grija de noi. Avem parte de exemple in jurul nostru, dar nu avem ochi sa le vedem cu adevarat, adica sa le apreciem. Unii dintre cosmonautii care au fost pe Luna, la intoarcere au devenit activisti de mediu dupa ce au trait o induiosare profunda la vederea Pamantului din spatiu. Unul chiar credea ca a descoperit remediul impotriva depresiei: sa-l tii pe depresiv intr-un spatiu foarte ingust timp de doua saptamani si apoi sa-l scoti afara – asa va ajunge sa aprecieze ceea ce are.

De obicei de sindromul lucrurilor cuvenite ne vindecam doar cand am pierdut sau suntem pe cale sa pierdem ceva important. O mama buna sau exemplul bun al vietii ei pot fi printre lucrurile cuvenite.

Mama era o femeie simpla, dar cu mult bun simt si in mod ciudat, fata de majoritatea mamelor, nu ne cicalea, nu ne impingea de la spate, nu ne sufoca, ci considera ca trebuia sa gasim in noi totul pentru a ne exprima si manifesta. Culmea este ca din cauza ca vedeam alte mame cum isi asteptau copiii de la scoala si incepeau sa-i mitralieze cu intrebari, am ajuns sa cred ca asa ar fi trebuit sa fie o mama, preocupata cu adevarat, desi nu i-am intrebat niciodata pe copiii respectivi cum se simteau si daca le ascundeau ceva. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Vrei suferinta traind la nivelul ego-ului sau pace si bucurie traind in spirit?

Dove from cage_0Ma gandeam deunazi de ce a avut asa mare succes articolul meu despre atacul de panica, anxietate si depresie.

E adevarat ca din ce in ce mai multi oameni au atacuri de panica, sunt agitati, insomniaci si depresivi. Dar lumea noastra de acum nu contine mai multe motive de ingrijorare decat vremurile cu razboaie, cand bombardamentele erau parte din peisajul zilnic sau ultimii ani ai comunismului ceausist, cand obtinerea banalei hrane de zi cu zi era uneori o adevarata aventura si totusi la cozile la alimente se lansau cele mai geniale bancuri, rod al unei creativitati necoplesite de greutatile regimului.

Imi relata cineva povestea vietii parintilor sai – cum dupa ce s-au casatorit dintr-o dragoste nebuna, care a trecut peste impotrivirile parintilor, a ajuns sa se erodeze treptat atat din neputinta de a lupta cu propriile slabiciuni, cat si din ambitiile stupide ale ego-ului. In final s-au despartit, si-au impartit cei doi copii si fiecare si-a refacut viata langa alta persoana. Copiii insa au ajuns sa fie crescuti de bunici, iar ea, desi are in prezent un sot de treaba, afirma cu naturalete ca nu l-a luat din dragoste si ca si acum ii bate puternic inima cand vorbeste cu fostul sot, pe care este clar ca nu a incetat sa-l iubeasca. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Stim sa ne facem vrednici de miracole?

porumbel miracol divin

La sfarsitul toamnei si inceputul iernii trecute m-am confruntat cu experimentarea unei stari de deprimare sau disperare deosebit de intense, aproape de deznadejde. Poate ca era si pe fondul plecarii mamei mele din aceasta lume, a plecarii fetei la facultate in strainatate, erau probleme ce necesitau o rezolvare destul de rapida, dar cel mai teribil dintre toate a fost sentimentul abandonarii de catre Dumnezeu.

Un parinte spunea ca aceasta boala a depresiei, care este atat de intalnita in prezent, se datoreaza faptului ca omul se trezeste fata in fata doar cu el insusi si fara Dumnezeu. Eu, desi stiam ca imi raspunsese la rugaciuni si ma ajutase de atatea ori in trecut (omul mai uita!), aveam impresia ca rugaciunile imi devenisera un monolog, ca nu mai eram auzita, ca pierdusem sustinerea… Incepi sa ai indoieli, sa te intrebi care mai sunt oare cuvintele potrivite care sa ajunga sus, care sa aduca deblocarea situatiilor incurcate, micile miracole necesare atunci cand solutiile noastre omenesti nu sunt suficiente sau fezabile sau cand Dumnezeu vrea sa ne arate ca degeaba ne facem noi socoteli cu mintea noastra, ca rezolvarile sunt la El si in modul cum vrea El. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Vindecare prin recuperarea sufletului de copil

download“Daca iubita mea canta, inseamna ca e fericita”, asa spunea sotul meu cand ma auzea cantand. Acesta era indicatorul multumirii sufletesti si al faptului ca lucrurile mergeau bine.

Sa dansezi, sa topai, sa te dai cu sania, sa faci farse si orice nazdravanii pe care le face orice copil fara inhibitii inseamna sa te simti liber si sa-ti lasi spiritul sa se exprime liber si cu bucurie.

Trecerea de la copilarie la varsta adulta de cele mai multe ori apare ca o transformare radicala, asa incat vazandu-i pe unii adulti, iti vine sa te intrebi daca au fost  vreodata copii.

M-am intrebat de ce ni  s-a spus ca daca nu vom fi precum copilasii nu avem sansa de a accede in lumea transfigurata a spiritului pur sau de a fi reprimiti in Eden.

Ce au copilasii si ce le lipseste adultilor? Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Calatori pe calea iubirii

calatori pe calea iub

Cand eram mica, destul de devreme am aflat ca nu fusesem un copil dorit, fiindca parintii mei aveau deja un baiat si o fata si doar conjunctura decretului ceausist a facut posibila venirea mea pe lume.

Astfel a aparut perceptia ca nu eram pe deplin iubita. Iar aceasta perceptie a nascut o dorinta atat de imperioasa de a fi iubita, incat m-am napustit cu toate puterile sufletesti in prima relatie aparent mai serioasa si reciproca, fara sa fi beneficiat anterior de vreo avertizare, fara sa am habar de riscurile crearii unei dependente si fara a avea discernamantul punerii unei drepte masuri in dragoste. Asa am ajuns sa ma intreb care sunt lectiile pe care trebuie sa le invat in aceasta viata si sa fiu atenta la orice semn care imi poate transmite ceva pretios. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Calea spirituala a coborarii in adancul inimii

cob mintii in inima  ” Inima începu să-i povestească despre Sufletul Lumii. Îi spuse că omul fericit este omul care îl poartă pe Dumnezeu în sine. Şi că fericirea putea fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert, aşa cum îi spusese Alchimistul. “Pe fiecare om de pe faţa Pământului îl aşteaptă o comoară undeva”, îi spuse inima. Noi,inimile, obişnuim să vorbim puţin despre aceste comori pentru că atunci oamenii nu mai vor să le găsească. Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lăsăm viaţa să-l îndrepte pe fiecare spre destinul său. Dar, din nefericire, puţini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al fericirii. Ei cred că lumea este un lucru ameninţător, şi de aceea lumea chiar devine ameninţătoare. Şi atunci noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu tăcem niciodată. Şi evităm ca vorbele noastre să fie auzite: nu vrem ca oamenii să sufere pentru că nu şi-au urmat inimile.”  Paolo Coelho – Alchimistul

Acum cativa ani, cand aveam de luat o decizie si nu stiam ce sa fac fiindca eram tulburata si confuza, i-am cerut sfatul unui prieten calugar, care mi-a spus: vezi care e primul gand al inimii. Acest raspuns, in acel moment, in loc sa ma ajute, m-a aruncat si mai adanc in ceata. Atunci mi-am amintit de cartea Alchimistul a lui Coelho, in care personajul principal spunea ca inima este inselatoare. Daca prietenul meu calugar si-ar fi dat seama atunci cat de tulburata eram, ar fi realizat ca nu aveam cum sa ma incred in primul gand al inimii infricosate. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Calea iubirii si miracolelor

trepte spre cerToate basmele nu contin altceva decat o calatorie initiatica a unui tanar obisnuit care se confrunta cu diverse situatii si peripetii extraordinare, care in final il fac sa devina erou si sa aiba acces la iubire, bogatie, succes. Pe parcursul calatoriei el inalneste si se lupta cu monstri, traverseaza paduri infricosatoare, se bucura de ajutorul unor prieteni speciali sau animale nazdravane, precum si de instrumente miraculoase.

De fapt, viata ca si calatorie mistica nu este altceva decat aceasta calatorie. Fiecare suntem omul obisnuit care trebuie sa ajunga eroul regasirii de sine, trebuie sa traversam padurea intunecata si plina de monstri a psihicului nostru, sa invatam sa recurgem la ajutorul prietenilor -ingeri, carti, maestri care au fost déjà pe acolo si stiu cum anume se duce lupta si sa gasim curajul si priceperea sa accesam instrumentele care sa ne permita miscarea adecvata – principiile si practicile spirituale. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

De ce sa-ti iubesti umbra?

ispit sf antonie

 

Maria Egipteanca sau Moise din talhari sunt doua nume mari de pacatosi ajunsi pe cel mai de jos nivel al degradarii umane, care si-au schimbat total viata si au atins in cele din urma sfintenia. Promiscuitatea  sexuala, respectiv violenta extrema erau singura realitate pe care o cunosteau si cu care se identificau pana in momentul convertirii lor. Practic, viata lor era condusa de umbra. Dar, asa cum spune un proverb din intelepciunea orientala, pacatosul si sfantul nu sunt decat doua note pe aceeasi claviatura. Pacatosul are un viitor, iar sfantul are un trecut in care rolurile lor sunt inversate. Umbra este deci numitorul lor comun… Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Scoala spirituala a iubirii – intre moarte si nasterea din nou

omida in fluturePutini sunt fericitii care experimenteaza trezirea spirituala in mod pasnic si lin, in cadrul unui proces demarat din proprie initiativa. Cei mai multi se opun dezvoltarii si pastreaza un timp prea indelungat niste slujbe, relatii si prietenii pe care le-au depasit demult si de aceea sufletul lor creeaza o criza de vindecare, care ii scoate cu brutalitate din zona de confort, obligandu-i sa isi recunoasca tradarea de sine, sa renunte la vechile credinte si convingeri si sa accepte unele noi.

Poate ca nu te-ai tradat punandu-ti o masca in mod intentionat, poate ai facut-o din instinct de conservare la indemnul ego-ului protector, din nevoia de a te simti iubit/a, din frica subconstienta de singuratate, sau dintr-o viziune prea modesta ca nu ai putea sa ai parte de ceva mai mult. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter