Boala, suferinta, victimizare

victimizareaAm citit candva despre un actor care declara ca datorita unei boli grele ajunsese sa-l cunoasca pe Dumnezeu si vedea boala ca pe o binecuvantare, mergand pana la incredibilul paradox de a nu-si dori vindecarea daca aceasta ar fi insemnat sa-l piarda pe Dumnezeu.

Un parinte spunea ca noi ne uram unii altora sanatate, insa o sanatate perfecta nu e buna daca ne permite sa ne ocupam de lucruri rele, ci e de dorit mai degraba sa ne chinuim permanent cu o hiba cat de mica care sa ne tina smeriti si sa nu uitam de Creatorul nostru.

Iata ca boala sau orice suferinta poate fi perceputa fie ca blestem, fie ca binecuvantare, dupa cum intelegem noi sa o vedem si de atitudinea noastra depinde vindecarea. A cauta semnificatia din dosul ei sau lectia de invatat poate fi un demers mai important chiar decat vindecarea. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Calatori pe calea iubirii

calatori pe calea iub

Cand eram mica, destul de devreme am aflat ca nu fusesem un copil dorit, fiindca parintii mei aveau deja un baiat si o fata si doar conjunctura decretului ceausist a facut posibila venirea mea pe lume.

Astfel a aparut perceptia ca nu eram pe deplin iubita. Iar aceasta perceptie a nascut o dorinta atat de imperioasa de a fi iubita, incat m-am napustit cu toate puterile sufletesti in prima relatie aparent mai serioasa si reciproca, fara sa fi beneficiat anterior de vreo avertizare, fara sa am habar de riscurile crearii unei dependente si fara a avea discernamantul punerii unei drepte masuri in dragoste. Asa am ajuns sa ma intreb care sunt lectiile pe care trebuie sa le invat in aceasta viata si sa fiu atenta la orice semn care imi poate transmite ceva pretios. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

De ce sa-ti iubesti umbra?

ispit sf antonie

 

Maria Egipteanca sau Moise din talhari sunt doua nume mari de pacatosi ajunsi pe cel mai de jos nivel al degradarii umane, care si-au schimbat total viata si au atins in cele din urma sfintenia. Promiscuitatea  sexuala, respectiv violenta extrema erau singura realitate pe care o cunosteau si cu care se identificau pana in momentul convertirii lor. Practic, viata lor era condusa de umbra. Dar, asa cum spune un proverb din intelepciunea orientala, pacatosul si sfantul nu sunt decat doua note pe aceeasi claviatura. Pacatosul are un viitor, iar sfantul are un trecut in care rolurile lor sunt inversate. Umbra este deci numitorul lor comun… Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

“Secretul” fericirii: practicarea iubirii in toate aspectele vietii

imbratisarea lumiiCei mai multi oameni isi petrec multi ani mergand la scoli. Insa niciuna nu invata unde sa gasesti iubirea si ce anume sa faci ca sa fii plin de iubire si cum sa folosesti aceasta forta extraordinara pentru a avea succes in toate aspectele vietii si a fi fericit. Oamenii fie nu stiu, fie au uitat sa iubeasca cu adevarat.

Majoritatea oamenilor sunt defensivi – atenti sa nu fie raniti sau furati de altii, hiperpreocupati sa se protejeze si din cauza acestei perspective asupra vietii, traiesc tot timpul intr-o stare de opozitie – fata de X fiindca face cutare lucru urat sau rau, sau grupului Y pentru ca are convingeri contrare, etc.

Acest mod de a gandi este lipsit de iubire. Acest comportament este lipsit de iubire. Aceste tipare de actiune sunt lipsite de iubire. De fapt aceasta atitudine denota frica. Fiindca nu iubesc lumea in care traiesc, trebuie sa fie mereu precauti fata de intreaga lume, atitudine care ii determina sa emita din ce in ce mai multe ganduri negative, sa devina din ce in ce mai defensivi si sa acumuleze mai multa teama, ajungand sa se simta tot mai separati de lumea inconjuratoare, ca si cum ea ar fi dusmanul lor. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Scoala spirituala a iubirii – intre moarte si nasterea din nou

omida in fluturePutini sunt fericitii care experimenteaza trezirea spirituala in mod pasnic si lin, in cadrul unui proces demarat din proprie initiativa. Cei mai multi se opun dezvoltarii si pastreaza un timp prea indelungat niste slujbe, relatii si prietenii pe care le-au depasit demult si de aceea sufletul lor creeaza o criza de vindecare, care ii scoate cu brutalitate din zona de confort, obligandu-i sa isi recunoasca tradarea de sine, sa renunte la vechile credinte si convingeri si sa accepte unele noi.

Poate ca nu te-ai tradat punandu-ti o masca in mod intentionat, poate ai facut-o din instinct de conservare la indemnul ego-ului protector, din nevoia de a te simti iubit/a, din frica subconstienta de singuratate, sau dintr-o viziune prea modesta ca nu ai putea sa ai parte de ceva mai mult. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

7 legi spirituale ale relatiei de iubire – partea a II-a

5)      OGLINDIREA. Dupa ce incepem o relatie, de obicei nu trece mult timp pana sa avem indoieli sau temeri legate de cealalta persoana. Vrem mai degraba sa vedem problema in partenerul nostru decat in noi insine. Atunci cand fricile si indoielile ne sunt “declansate” de partenerul nostru nu vrem sa le infruntam, ci dam vina pe partener pentru modul cum simtim si pentru ce simtim. Cu totii avem depozitul nostru de iluzii – credinte despre noi insine sau despre altii care nu sunt adevarate. Atunci cand le provocam, ele se dizolva. Relatia cu partenerul ofera nenumarate sanse de a va analiza parerile pe care le aveti despre voi insiva. Partenerul te ajuta sa te trezesti, facandu-te constient/a de vechile rani si de falsele pareri. Cearta cu partenerul/a are putin de-a face cu detaliile situatiei si mult de-a face cu demonii interiori care sunt deranjati si scosi la lumina. Partenerul/a nu e responsabil/a de demonii tai, cum nici tu nu esti de ai lui/ei. Cuplurile care isi infrunta demonii si trec prin fricile lor au castigat o lupta decisiva si inteleg ca unicul motiv pentru care sunt impreuna e acela de a invata sa se iubeasca si sa se accepte pe ei insisi. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Vindecarea prin iubire – schimbarea atitudinii

in jurul inimii

Cand o fiinta iubita pleaca sau moare noi avem senzatia ca a luat si iubirea noastra cu ea si ca ramanem pustii, confuzi si incapabili sa mai iubim. Ne vedem ca niste victime si ne plangem de mila. Intre vinovatia legata de trecut si teama de viitor nu mai putem sa ne bucuram de prezent. Principala cauza a tulburarilor si chiar a bolilor noastre nu sunt oamenii din jur sau situatiile exterioare, ci gandurile si atitudinea noastra launtrica, precum si actiunile pe care le intreprindem ca urmare a acestei atitudini, prin care ne facem singuri rau.

Schimbarea atitudinii noastre trebuie sa inceapa cu iertarea – adica decizia de nu mai suferi, de a renunta la ranirea ta si a celor din jur si mai ales de a renunta la reciclarea maniei si fricii.

Efortul nostru trebuie sa fie facut in directia regasirii esentei noastre divine care este Iubirea, in directia eliminarii blocajelor care ne impiedica sa constientizam prezenta Iubirii in viata noastra, in sensul dobandirii pacii interioare si a ascultarii vocii maestrului nostru launtric. Astfel putem invata sa ne vindecam relatiile si putem scapa de teama. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Cum cultivi iubirea de sine prin atitudinea fata de minte si suflet

poza meditatie

Dupa articolele dedicate cultivarii iubirii de sine prin grija fata de trup, urmeaza sa ne  indreptam atentia spre minte si suflet, cum sa ne pastram sanatatea mintii si a sufletului.

Asa cum pentru om trupul este calul, iar sufletul calaretul, care trebuie sa stie sa-si  controleze armasarul ca sa nu-l azvarle din sa, mintea este partea din noi care ne ajuta sa  invatam, sa descoperim, sa inventam, sa fim creatori, dar tot ea e si cea care ne minte si  ne creeaza convingeri limitative, este locul unde se insinueaza umbrele sau demonii care  ne pot  submina increderea in noi, stima de sine. Dupa cum e important sa invatam sa ne  strunim trupul, ca sa ne slujim de el cat mai bine, tot la fel e necesar sa stim sa ne folosim  de mintea noastra ca de un instrument si nu sa ne identificam cu ea.  Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Incepe de azi sa creezi obiceiuri bune pentru cultivarea iubirii de sine

Woman Writing in Daily Planner

Intr-unul din comentariile la ultimul meu articol am mai primit cateva sugestii de subiecte pentru noi articole. Interesul principal pare ca este relatia cu tine insati si relatia cu celalalt in scopul de a ajunge la o poveste de iubire cu adevarat frumoasa.

Pentru asta poate ca ar fi indicata o mini-serie de articole de mai mici dimensiuni, pentru ca mi s-a atras atentia ca un om obisnuit nu poate “ingurgita” prea multe informatii dintr-odata.

Am avut revelatia ca mi se cer niste sfaturi, insa, la fel ca orice carte de dezvoltare personala pe care o citim si o punem la loc in raft, daca nu ne-a schimbat in vreun fel mintea, inima sau viata, inseamna ca nu prea a fost de niciun folos, tot la fel sfaturile mele risca sa ramana fara ecou daca ceea ce citesti nu pui zilnic in practica. Si nu vei face nimic fara planificare si crearea de obiceiuri.

Asa ca, daca vrei sa treci de la visuri si lamentari la actiune, vezi intai cum stai cu iubirea de sine facand urmatorul test: Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Cum putem construi relatii de iubire sanatoase si trainice?

In articolul trecut am relatat o istorie a iubirii si a disolutiei ei cu care se confrunta foarte multe cupluri in vremea noastra fata de cea a bunicilor sau strabunicilor nostri – si anume iubirea care debuteaza romantic, o vreme pare extraordinara si implinita, iar la un moment dat, aparent  inexplicabil, fara certuri sau motive serioase, moare.

Eram foarte tineri si flamanzi de iubire, mai cu seama fiindca parintii nostri, prea sobri, prea distanti, nu stiusera sa ne acorde afectiune si caldura, iar sotul meu ramasese fara mama de la 14 ani si cu o rana in suflet pentru ca se rugase ca Dumnezeu sa o tina sanatoasa, iar ea murise si el s-a simtit nedreptatit pentru ca rugaciunea nu ii fusese ascultata. Povestea asta m-a induiosat si din dragoste si compasiune, am crezut ca puteam sa ii vindec eu trauma aceea cu iubirea mea, fiindu-i simultan si iubita si mama. Faptul ca nu am avut copii m-a facut sa vad in el copilul pe care il doream si am revarsat asupra lui toata dragostea ce i s-ar fi cuvenit copilului, l-am rasfatat, ii ofeream tot ce credeam ca avea nevoie, il ajutam, ma straduiam sa fac tot ceea ce consideram ca era necesar pentru ca lucrurile sa mearga bine, renuntam sau lasam de la mine daca nu imi convenea ceva si credeam ca faceam un laudabil efort continuu pentru a mentine relatia vie.

Cand m-am trezit in situatia neplacuta si socanta pe care sub nicio forma nu o putusem anticipa si pentru care nici nu ma gandisem vreodata sa ma pregatesc, am inceput sa citesc, sa ma documentez si sa-mi fac “anamneza” ca sa inteleg exact unde gresisem, sa-mi invat lectia si sa ajung sa stiu cum sa actionez corect si ce sa evit pe viitor. Si am depistat ca: Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter