De ce sa-ti iubesti umbra?

ispit sf antonie

 

Maria Egipteanca sau Moise din talhari sunt doua nume mari de pacatosi ajunsi pe cel mai de jos nivel al degradarii umane, care si-au schimbat total viata si au atins in cele din urma sfintenia. Promiscuitatea  sexuala, respectiv violenta extrema erau singura realitate pe care o cunosteau si cu care se identificau pana in momentul convertirii lor. Practic, viata lor era condusa de umbra. Dar, asa cum spune un proverb din intelepciunea orientala, pacatosul si sfantul nu sunt decat doua note pe aceeasi claviatura. Pacatosul are un viitor, iar sfantul are un trecut in care rolurile lor sunt inversate. Umbra este deci numitorul lor comun… Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

“Secretul” fericirii: practicarea iubirii in toate aspectele vietii

imbratisarea lumiiCei mai multi oameni isi petrec multi ani mergand la scoli. Insa niciuna nu invata unde sa gasesti iubirea si ce anume sa faci ca sa fii plin de iubire si cum sa folosesti aceasta forta extraordinara pentru a avea succes in toate aspectele vietii si a fi fericit. Oamenii fie nu stiu, fie au uitat sa iubeasca cu adevarat.

Majoritatea oamenilor sunt defensivi – atenti sa nu fie raniti sau furati de altii, hiperpreocupati sa se protejeze si din cauza acestei perspective asupra vietii, traiesc tot timpul intr-o stare de opozitie – fata de X fiindca face cutare lucru urat sau rau, sau grupului Y pentru ca are convingeri contrare, etc.

Acest mod de a gandi este lipsit de iubire. Acest comportament este lipsit de iubire. Aceste tipare de actiune sunt lipsite de iubire. De fapt aceasta atitudine denota frica. Fiindca nu iubesc lumea in care traiesc, trebuie sa fie mereu precauti fata de intreaga lume, atitudine care ii determina sa emita din ce in ce mai multe ganduri negative, sa devina din ce in ce mai defensivi si sa acumuleze mai multa teama, ajungand sa se simta tot mai separati de lumea inconjuratoare, ca si cum ea ar fi dusmanul lor. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Scoala spirituala a iubirii – intre moarte si nasterea din nou

omida in fluturePutini sunt fericitii care experimenteaza trezirea spirituala in mod pasnic si lin, in cadrul unui proces demarat din proprie initiativa. Cei mai multi se opun dezvoltarii si pastreaza un timp prea indelungat niste slujbe, relatii si prietenii pe care le-au depasit demult si de aceea sufletul lor creeaza o criza de vindecare, care ii scoate cu brutalitate din zona de confort, obligandu-i sa isi recunoasca tradarea de sine, sa renunte la vechile credinte si convingeri si sa accepte unele noi.

Poate ca nu te-ai tradat punandu-ti o masca in mod intentionat, poate ai facut-o din instinct de conservare la indemnul ego-ului protector, din nevoia de a te simti iubit/a, din frica subconstienta de singuratate, sau dintr-o viziune prea modesta ca nu ai putea sa ai parte de ceva mai mult. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Vindecarea copilului launtric si reconectarea la sinele esential

eliberareaPrimul si cel mai greu pas care trebuie facut in procesul vindecarii este sa-ti recunosti suferinta. Cei mai multi oameni nu vor sa o recunoasca si incearca sa o faca sa dispara sau sa o anestezieze cu alcool, medicamente, droguri, mancare in exces, sex. In incercarea de a gasi placerea si de a evita durerea, nu mai percepem semnalul de alarma pe care ni-l da suferinta. Fiindca ea ne semnaleaza ce nu merge in viata noastra, ce trebuie rezolvat pentru ca vindecarea sa aiba loc.

Asta presupune sa dai jos masca si sa fii sincer la nivel emotional si vulnerabil. Te confrunti cu frica de a fi tu insuti, dupa ce ai dat jos masca, si cu rusinea. Pe masura ce accepti sa te vindeci, inveti sa vorbesti si sa asculti din inima, sa iti exprimi adevarul experientei tale, dandu-ti voie sa fii iubit/a si acceptat/a exact asa cum esti. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Legile spirituale ale liberului arbitru si creatiei

omul cu globul in maini

Cu siguranta in viata fiecaruia vine o vreme cand isi pune intrebari precum cat de mult se intinde liberul meu arbitru si cat este conditionare, sau influenta a circumstantelor pe care nu le pot controla, cat de mult sunt creator cu adevarat sau asta e doar o poveste si de fapt oamenii se impart in creatori de geniu si simpli executanti.

Legea spirituala a liberului arbitru afirma ca avem libertatea de a alege intre bine si rau, sau intre ceea ce ne este util sau nu, prin urmare intre a iubi si a refuza sa iubim, a ne deschide inima sau a o tine inchisa.

Este adevarat ca ne nastem in niste circumstante pe care nu noi le alegem – epoca istorica, locul, mediul, parintii, fratii, rudele – insa din acel moment si pana la sfarsitul vietii in trup avem toata libertatea de a face orice alegeri dorim. Totusi, multe dintre alegerile noastra sunt facute “pe pilot automat”. Multe alegeri sunt repetitive si pot crea dependenta. In orice moment putem opta intre: Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Legea spirituala a vindecarii si chemarea la trezire

poza rugac

Cam o data la 3 sau 5 ani am observat ca are loc in vietile noastre cate un eveniment dramatic, de natura sa ne zdruncine pacea si sa ne scoata din zona de confort: o decizie proasta cu consecinte dezastruoase, o boala grava, un divort, un deces – ca si cum viata ne loveste cu o bata imensa exact in locul cel mai vulnerabil, care mai mult ca sigur ca ne va atrage atentia. Si prima noastra reactie e de indignare sau lamentare, de victima persecutata: de ce mi se intampla mie asta? Cu ce am gresit ca sa merit asa ceva?

Orice asemenea evenimente, in aparenta, par a fi ingrozitoare si este foarte usor sa le iei la nivel personal. Si multi oameni se supara si dau vina pe altii sau pe Dumnezeu si nu privesc circumstanta ca pe o ocazie de a-si modifica sau transforma viata. Dar sunt si oameni care, in pofida suferintei personale si a luptelor, au devenit emisari ai iubirii si adevarului, o adevarata inspiratie pentru mii sau milioane de alti oameni. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Iubirea de sine – a trai la unison cu spiritul tau (partea a II-a)

  • Pasul al saseleaimpartaseste-ti talentele. In inima noastra toti dorim sa contribuim cu ceva la bunul mers al acestei lumi, asa incat sa ne simtim impacati cu noi insine si sa putem fi de folos semenilor nostri. Menirea noastra e de a privi adanc in sufletul nostru si de a impartasi cu ceilalti oameni ceea ce iubim cel mai mult, ceea ce noua ne produce o mare bucurie personala. Ne indeplinim menirea prin toate actele noastre de iubire nascute din dorinta inimii de a-si impartasi bogatia cu ceilalti si care ne fac sa ne simtim uniti intr-o mare familie. Aceasta se poate traduce pur si simplu prin a fi un bun prieten sau vecin. Menirea ta consta in a-ti sluji inima. Egoul ne preseaza sa facem ceva “important”, insa spiritul nu isi doreste niciodata sa fie sau sa faca ceva important. El te incurajeaza mereu sa fii cel care esti si sa faci numai ce iti place. Nu actiunea in sine contribuie la implinirea menirii in viata, cat vibratia careia ii da nastere ea. Daca ceea ce faci da nastere unei vibratii pline de iubire, continua. Daca nu, opreste-te si gandeste-te ce altceva ai putea face pentru a te bucura de activitatea ta. La nivelul mintii divine, toate darurile sunt la fel de importante. Recunoasterea acestor talente si impartasirea lor cu ceilalti oameni, fara nicio ezitare si fara nicio interferenta din partea egoului, reprezinta unul din cele mai simple si mai eficiente secrete ale iubirii de sine si ale vietii traite la unison cu spiritul. Da frau liber creativitatii tale fiindca nimic nu contribuie mai mult la iubirea de sine si nimic nu incanta mai mult spiritul. Atunci cand nu ne bucuram zilnic de creativitatea noastra, spiritul nostru se simte oprimat si negat. Multi oameni care au suferit mult in viata si-au gasit salvarea in creativitate. Asa ca atunci cand simti ca energia dezechilibrata a egoului tau iti tulbura bucuria interioara, opreste-te din ceea ce faci (daca e posibil) si incepe o activitate creatoare. Cand esti convins in sinea ta ca esti creativ, te afli in comuniune cu mintea divina. Fa din aceasta convingere o practica spirituala, incearca sa fii creativ in fiecare zi. Timpul liber consacrat unui hobby creativ reprezinta o adevarata hrana pentru spirit. Nu conteaza ce cred ceilalti despre talentul tau, tot ceea ce conteaza este bucuria ta. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Iubirea de sine – a trai la unison cu spiritul tau (partea I)

Am o prietena a carei viata s-a desfasurat asemanator celei a multor femei formate conform regulilor educatiei clasice: daruire totala pentru binele sotului si fiicei concomitent cu lasarea propriei persoane pe ultimul loc. Asta i s-a parut normal si totul a functionat fara probleme pana cand sotul a parasit-o, iar fiica a devenit adult, cu viata ei, iar prietena mea s-a trezit dintr-odata ca fata de vremea cand stia ca avea o identitate precisa – ca sotie a sotului ei si mama a fiicei ei, brusc a descoperit ca nu mai stia cine este. Cum sa-si mai continue viata, cum sa traiasca doar cu ea insasi si sa gaseasca un sens in asta? – iata intrebarile care o framanta.

Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Darul de Craciun al iubirii

Se apropie sarbatoarea Craciunului si totodata agitatia alergarii dupa cumparaturi, a pregatirii bucatelor festive si a cadourilor, a curateniei generale, a impodobirii casei si bradului, a vizitelor si petrecerilor. Si chiar daca pentru multi cam la acestea se reduce aceasta sarbatoare, important este ca oamenii daruiesc si primesc daruri, pentru ca spiritul Craciunului este daruirea.

Insa ca sa nu ratam tocmai esenta sarbatorii, sa meditam la daruirea de sus in jos, a Creatorului nostru pentru noi si la cea de jos in sus, a noastra pentru el.

Era oare nevoie sa primim in dar de la Dumnezeu Tatal nasterea unui prunc intr-o iesle smerita cu paie, in pestera? Nu comunicase si inainte Dumnezeu cu poporul sau ales? Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Iubire neconditionata si atasament

inima-nisip_iub necondit

Marturisesc ca am aflat tarziu de conceptul de iubire neconditionata.

Cand m-am indragostit si apoi m-am casatorit credeam ca e suficient sa existe doar o reciprocitate a sentimentului si intentia de a imparti si impartasi toate de-a lungul vietii. Nici nu ma gandeam ca ar trebui sa discernem intre iubirea propriu-zisa si nevoia de iubire, sau ca iubirea dintre un barbat si o femeie ar putea ajunge sa o imite pe cea intre mama si copil si ca cel care intra in relatie mai mult din nevoia de a fi iubit decat de a oferi iubire se poate transforma intr-un copil rasfatat care-i poate intoarce spatele celuilalt la un moment dat.

Observam cel mai usor iubirea neconditionata intre parinti si copii si ea se impleteste firesc cu iertarea: oricat de mult greseste copilul si-i supara pe parinti, ei continua sa-l ierte, sa-l iubeasca si sa faca tot posibilul pentru binele lui. Continue reading »

Share on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInTweet about this on Twitter