Atacul de panica, anxietatea, depresia – bolile lipsei iubirii

atac panica

O prietena imi povestea cum intr-o dimineata, tocmai cand sa iasa din casa pentru a duce copilul la scoala, a avut un atac de panica, care a tinut-o blocata in fata usii neputand sa iasa pret de cateva minute bune si a trebuit sa-i explice invatatoarei ca ea era motivul intarzierilor copilului.

Privita din exterior, situatia ei era una foarte buna, fara aparente motive care sa justifice atacurile de panica: avea o familie implinita, cu 2 copii, un sot cu un job bine remunerat, cu parinti si nasi saritori sa-i ajute, insa din interior, din perspectiva prietenei mele, lucrurile stateau diferit. Ea se vedea impresurata de multe griji si presiunea lor o coplesea. Mintea ei facea liste cu toate indatoririle si se straduia sa le indeplineasca pe toate cat mai bine, doar ca a tine timp indelungat acest ritm sustinut iti da curand senzatia ca esti doar un robot care roboteste. Iar sufletul nostru vrea altceva – vrea sa se bucure!

Din ce in ce mai multi oameni sufera azi de depresie. Exista chiar un tip de tulburare depresiva denumita depresie de epuizare. Si mai este depresia existentiala, adica cea legata de pierderea sau absenta sensului vietii.

Dispozitia trista, gandirea incetinita, inhibitia motorie, precum si tulburari de somn, scaderea capacitatii de concentrare si atentie, diminuarea interesului pentru evenimentele vietii cotidiene, nehotararea chinuitoare, sentimentul de handicap, ideile sau actiunile suicidale sunt caracteristicile sau simptomele depresiei.

Depresiile nevrotice apar “pe fond nervos”, ca rezultat al socurilor nervoase, conflictelor (externe sau interne) la omul sanatos psihic: aparitia unei  boli incurabile, divortul sau moartea unei fiinte dragi, situatii familiale conflictuale aparent fara rezolvare, probleme si incercari pe mai multe planuri simultan, care slabesc puterile sufletului si submineaza capacitatea omului de a mai spera.

Ochii omului depresiv vad numai aspectele problematice, mintea lui poarta un dialog interior ce diseca aceleasi probleme la nesfarsit si-i otravesc inima cu repetarea lor obsesiva. Astfel ajunge sa-si perceapa viata ca pe o cursa in care e prins si sa nu mai vada alta eliberare decat in moarte. Practic, toata problema poate sa fie in mintea sau in sufletului omului, doar o chestiune de perceptie:

  • Nimeni nu ma iubeste, nu sunt vrednic de iubire
  • Nimeni nu are nevoie de mine, sunt inutil
  • Nu ma ridic la nivelul asteptarilor mele sau ale celor dragi si-i dezamagesc
  • Nu mai pot repara raul facut si atunci nu mai am motiv sa traiesc
  • Am prea multe probleme si nu mai gasesc nicio bucurie.

Doua sunt cauzele mari ale aparitiei depresiei: trandavirea si intristarea. Iar la baza lor se gaseste lipsa iubirii care fura sensul si bucuria vietii. Lipsa iubirii pentru tine insuti, pentru semenii tai, pentru munca pe care o faci si pentru viata ta sau Creatorul tau.

Neimplicarea suficienta in activitati, prea mult timp liber, lipsa manifestarii compasiunii pentru cei din jur duc la aparitia unui sentiment de inutilitate.

Asociatia Alcoolicilor Anonimi a fost infiintata de un alcoolic ce nu putea sa renunte la bautura in ciuda repetatelor dezalcoolizari si a reusit abia cand s-a luptat ca sa il convinga pe un altul sa renunte la alcool, iesind din egoismul in care traia.

La polul opus, prea multe responsabilitati si sarcini duc la epuizare fizica si psihica. Atacul de panica, ca cel al prietenei mele relatat la inceput, este consecinta asumarii prea multor indatoriri asociata cu teama de a nu te putea achita onorabil de toate. El macar trage un semnal de alarma ca sa nu se ajunga la deznodaminte fatale, precum cazul mediatizat in urma cu cativa ani al unei tinere workaholice care a murit de epuizare.

Intristarea poate aparea ca reactie la nemultumirea ca dorintele nu s-au infaptuit sau lucrurile nu s-au intamplat asa cum am vrut, ca urmare a unei jigniri, conflict, divort, separare, pierderea locului de munca sau a unei valori materiale importante.

Ramanerea vreme indelungata intr-o dispozitie trista sau in starea de deznadejde, de pierdere totala a stapanirii de sine, a nadejdii in mila lui Dumnezeu si a credintei in purtarea de grija si ajutorul lui Dumnezeu care lucreaza si prin oameni, este periculoasa si poate fi fatala.

Filosofia hedonismului, a vietii dupa propriul plac, concomitent cu respingerea necazurilor si suferintelor, sau a crucii, este filosofia la moda, care il indeparteaza pe om de Creatorul sau si-l lasa astfel lipsit de putere.

Intristarea pentru pierderea sau lipsa bunurilor materiale este cea mai frecvent intalnita. Oamenii nu mai stiu sa se bucure de ceea ce au si sunt obsedati de ceea ce le lipseste. Vad partea goala a paharului si nu stiu sa fie recunoscatori pentru partea plina. Sunt preocupati mai mult de cele materiale si mai putin de cele spirituale.

Ce faci, de fapt, atunci cand simti ca nu mai poti sa continui si-ti vine sa depui armele?

  • Te revolti sau te impotrivesti fluxului vietii care te cheama la o continua evolutie
  • Te inchizi si nu mai permiti curgerea fireasca a energiei iubirii
  • Respingi posibilitatile de a ti se intampla lucruri bune, de a fi “gasit” de oportunitati pentru care ai impresia ca nu esti pregatit
  • Prin suferinta psihica iti imbolnavesti si trupul – multe din bolile diverselor organe au cauze sufletesti.

Adversitatile, incercarile, durerile si suferinta sunt binecuvantari deghizate. Ele sunt menite sa ne intareasca vointa si sa ne sporeasca forta de a indura si rabdarea.

Fiindca noi avem tendinta de a trai fara Creatorul nostru, asemenea evenimente ne silesc sa ne recunoastem limitele si fragilitatea si sa ne reconectam la puterea si calauzirea miraculoasa a Creatorului nostru-Iubirea infinita, ne obliga sa ne dezvoltam toate talentele si capacitatile ce zac in stare latenta, nefolosite, in noi.

In loc sa cazi sub povara greutatilor, sa iti plangi de mila si sa pozezi in victima, mai sanatos este sa adopti atitudinea corecta:

  • sa schimbi unghiul din care privesti lucrurile si sa te straduiesti sa gasesti o noua perspectiva asupra lucrurilor, sa accepti ce se intampla si sa privesti incercarile ca pe niste provocari
  • sa descoperi care este lectia pe care o ai de invatat pentru a merge mai departe. Cand ai reusit s-o inveti si esti gata sa treci pe urmatorul nivel de evolutie, déjà obtii fara efort lucrurile de pe nivelul inferior
  • Daca nu te iubeai pe tine, incepe sa te iubesti si sa-ti porti de grija. Renunta la frica si la autocondamnare. Daca esti supraponderal, mananci compulsiv, te intoxici cu alcool, tutun sau droguri, nu te iubesti si-ti cauti pacea si echilibrul in exteriorul tau. Incepe sa cauti in interior!
  • Daca esti egoist si nu-ti pasa de altii, incepe sa te implici in activitati de voluntariat prin care sa iesi din tine si aducand bucurie si sens altora, sa reincepi sa simti bucuria si sa regasesti sens vietii
  • Daca nu ai nicio relatie personala de iubire cu Creatorul sau divinitatea, nu esti multumit si recunoscator pentru viata, incepe sa practici recunostinta. Aminteste-ti ca pentru orice problema cu care te confrunti, oricat de grea si complicata ar parea, exista necesara indrumare, putere si intelepciune la dispozitia ta de la Dumnezeu, care salasluieste nu mai departe decat in inima ta.

Repetarea constanta a unor afirmatii ce functioneaza ca o autosugestie ajuta la intiparirea in subconstient a tiparelor gandirii pozitive:

  • Sunt iubirea mica ce se deschide catre iubirea infinita
  • Ma deschid si accept cu iubire tot ceea ce imi rezerva viata
  • Ceea ce s-a intamplat s-a intamplat pentru binele meu; ceea ce se intampla acum se intampla pentru binele meu; si orice va fi pe viitor, se va intampla pentru binele meu
  • Prin harul lui Dumnezeu, cu fiecare zi ma apropii tot mai mult de regasirea adevaratei mele identitati spirituale.

Tu cum reusesti sa faci fata problemelor si sa nu cazi prada depresiei? Ce solutii ai descoperit ca functioneaza si vrei sa le impartasesti si altora ca sa-i ajuti? Fa un comentariu sub articol!

 

 

 

Daca ti-a placut articolul de azi,
te invit sa te abonezi pentru a primi noutatile prin email!

Share on Facebook0Share on Google+0Email this to someoneShare on LinkedIn8Tweet about this on Twitter

2 thoughts on “Atacul de panica, anxietatea, depresia – bolile lipsei iubirii

  1. de cate ori am greutati si sunt ingrijorata,ma gandesc la cei care trec prin greutati mai mari si capat curajul de a gasi solutii.sper ca cei care citesc acest materialsa inteleaga mesajul si sa aprecieze binele din viata lor oricat de putin ar fi.

    • Da, Stefania, am mai auzit practica asta si pare buna, desi se zice ca nu traim prin comparatie, dar intr-adevar, daca ne uitam in jurul nostru, descoperim ca sunt oameni care au probleme si necazuri mult mai mari ca ale noastre si totusi rezista si unii nici nu se plang. Practicarea recunostintei pentru lucrurile bune pe care le am mie mi se pare extraordinara si chiar face sa functioneze legea atractiei. Multumesc pentru comentariul tau!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *