7 legi spirituale ale relatiei de iubire – partea a II-a

5)      OGLINDIREA. Dupa ce incepem o relatie, de obicei nu trece mult timp pana sa avem indoieli sau temeri legate de cealalta persoana. Vrem mai degraba sa vedem problema in partenerul nostru decat in noi insine. Atunci cand fricile si indoielile ne sunt “declansate” de partenerul nostru nu vrem sa le infruntam, ci dam vina pe partener pentru modul cum simtim si pentru ce simtim. Cu totii avem depozitul nostru de iluzii – credinte despre noi insine sau despre altii care nu sunt adevarate. Atunci cand le provocam, ele se dizolva. Relatia cu partenerul ofera nenumarate sanse de a va analiza parerile pe care le aveti despre voi insiva. Partenerul te ajuta sa te trezesti, facandu-te constient/a de vechile rani si de falsele pareri. Cearta cu partenerul/a are putin de-a face cu detaliile situatiei si mult de-a face cu demonii interiori care sunt deranjati si scosi la lumina. Partenerul/a nu e responsabil/a de demonii tai, cum nici tu nu esti de ai lui/ei. Cuplurile care isi infrunta demonii si trec prin fricile lor au castigat o lupta decisiva si inteleg ca unicul motiv pentru care sunt impreuna e acela de a invata sa se iubeasca si sa se accepte pe ei insisi.

O lege spirituala spune ca orice ne deranjeaza la altcineva ne arata o parte din noi insine pe care nu suntem dispusi sa o iubim si sa o acceptam. Partenerii nostri sunt oglinzile care ne ajuta sa ajungem fata in fata cu noi insine. Orice probleme pe care le avem de a ne iubi sau accepta pe noi insine vor fi reflectate de partenerul nostru. Fiecare relatie reprezinta o oglinda in care invatam sa privim si care mareste tot ceea ce suntem: partile din noi insine pe care le agream si le admiram si partile pe care le judecam si le detestam. Cand ne suparam pe partener/a, scoatem afara supararea pe noi insine. Partenerul/a devine o tinta pentru proiectarea urii de sine. Cand ne putem asuma lupta interioara si ne putem abtine de la a ne proiecta responsabilitatea pentru propria suferinta asupra partenerului nostru, acesta devine cel mai mare invatator al nostru. Cand ambii parteneri incep sa invete in acest mod in relatie, parteneriatul se transforma intr-o cale spirituala de autocunoastere si implinire.

Relatia se implineste atunci cand poti vedea si accepta atat inocenta partenerului, cat si pe a ta. Dar putini au curajul de a-si ingropa fanteziile romantice care nu duc nicaieri si de a experimenta lumea umbrelor, a demonilor interiori, pentru a invata sa isi asume responsabilitatea pentru propria vindecare. Partenerul tau iti deschide usa, dar nu poate trece prin ea in locul tau.

6)      ASUMAREA RESPONSABILITATII. Nu esti responsabil de experienta partenerului/ei, iar el/ea nu este responsabil/a de a ta. Frumusetea acestei legi se pierde in cazul celor care au nevoie sa-i faca pe partenerii lor responsabili pentru fericirea sau suferinta lor.

Trebuie sa avem mai multa compasiune pentru noi insine atunci cand traim cu altcineva, mai multa responsabilitate pentru propriile ganduri, sentimente si actiuni. Asa trebuie sa fie, fiindca tendinta ego-ului nostru e de a da vina pe partener/a pentru nefericirea noastra. A ne infrana sa mai proiectam asupra partenerului este una dintre cele mai  mari provocari intr-o relatie. Tu si partenerul/a sunteti aici pentru a accepta, imbratisa si a va asuma responsabilitatea pentru intreaga voastra experienta si pentru a-l sprijini pe partener sa faca la fel. Daca iti proiectezi suferinta ta asupra partenerului/ei il/o vei indeparta de tine. Asta duce la mai multa separare. Daca iti faci timp sa-ti experimentezi propriile sentimente, in loc sa le proiectezi, vei putea sa-i spui partenerului/ei cum te simti, fara sa-l/o acuzi. Majoritatea dintre noi suntem atat de ocupati sa cautam sprijinul si aprobarea partenerului, incat nu ne facem timp sa cautam in inima si mintea noastra. Daca vrem sa ne asumam responsabilitatea pentru experienta noastra, trebuie sa incetam sa mai cautam in exterior si sa incepem sa cautam in interior. Pentru a deveni responsabili de propria experienta, trebuie sa o acceptam asa cum este.

Cel mai adesea, partenerul nostru il inlocuieste pe unul dintre parinti si continuam sa jucam dramele centrate pe rusine si invinovatire. Pentru a ne dezvolta, trebuie sa-i eliberam pe parintii nostri, precum si pe partenerul nostru.

Alegerea de a ne refuza unele lucruri sau de a ne sacrifica pentru partenerul nostru sunt propria noastra responsabilitate.

Unul din paradoxurile relatiei privita ca o cale spirituala este ca ne dam puterea altora pentru a invata sa ne respectam mai mult pe noi insine. Intram intr-o relatie co-dependenta pentru a invata cum sa stabilim mai bine granite. Ii invinuim pe ceilalti, pentru a invata sa fim blanzi cu noi insine si sa ne iertam propriile greseli.

7)      IERTAREA. In orice relatie exista minime si maxime, momente de apropiere si de respingere, iar modul in care tratam momentele de respingere este la fel de important ca modul in care sarbatorim momentele de apropiere. Pana nu ne iertam pe noi insine, nu putem crea ceva nou cu partenerul nostrum. Relatia se subrezeste usor datorita propriului bagaj emotional din trecut. E imposibil sa gasim iertarea cata vreme ne invinuim pe noi insine si pe cealalta persoana. Trebuie sa gasim modalitati de a trece de la invinuire la asumarea responsabilitatii. Provocarea si raspunderea noastra este de a deveni constienti de propriile rani din subconstient, astfel incat sa putem intelege cum contribuim la disconfortul general si la disfunctia situatiei.

Putem sa cautam consiliere, sa participam la workshop-uri de dezvoltare personala sau de vindecare a copilului interior, sa facem exercitii de respiratie sau sa urmam o terapie de centrare a corpului ori sa devenim parte a unui grup terapeutic pentru cupluri.

Multi oameni cred ca iertarea trebuie sa fie un lucru dificil fiindca ne-ar cere sa ne schimbam pe noi insine sau sa-i cerem partenerului/ei sa se schimbe. Dar atunci cand simti ca trebuie sa te schimbi pentru a-ti salva relatia, s-ar putea sa te impotrivesti sau sa capitulezi, ceea ce va impiedica producerea unei schimbari autentice. Atunci cand incetam sa mai dam vina pe partener/a si incepem sa ne asumam responsabilitatea pentru propria suferinta si nemultumire, procesul de iertare incepe sa lucreze. Incetam sa mai fim atat de duri cu noi insine, invatam sa ne acceptam greselile si sa invatam din ele, ne eliberam de resentimente si putem sa o luam de la zero cu partenerul/a. Doar un proces de iertare continua ne permite sa fim prezenti in cadrul relatiilor noastre pe masura ce trec prin inevitabilele lor minime si maxime. Iertarea ne elibereaza de rusine si de vina si ne permite sa reluam legatura emotionala cu partenerul si sa ne reangajam fata de relatia noastra.

In concluzie relatia de cuplu este o scoala de dezvoltare personala si spirituala care ne pune in fata oportunitatea cunoasterii de sine si a vindecarii, precum si pe cea a cresterii spre desavarsire. Ea ne initiaza in virtuti precum rabdarea, compasiunea, sacrificiul de sine, ne stimuleaza stradania pentru autocontrol si autoslefuire permanenta. Asumarea invatarii lectiilor acestei scoli este calea cea ingusta si grea pe care nu oricine e dispus sa mearga si sa duca lupta cea buna, cand este mai simplu sa dai vina pe partener/a, sa declari ca nu e sufletul tau pereche si sa continui sa-ti cauti iar si iar sufletul pereche pana realizezi ca ai irosit timp si energie alergand dupa o himera.

Inchei cu o poveste amuzanta al carei talc este ca viata ne scoate in cale inca de la inceput tot ce avem nevoie pentru a ne implini, a fi fericiti si a creste, doar ca unii dintre noi nu vrem sa acceptam asta si ne continuam cautarile. O femeie care avusese mai multi soti ajunge la spovedanie si dupa ce se plange de problemele si necazurile ei, preotul incepe sa o intrebe care au fost motivele pentru care a divortat de fiecare din multii ei soti si ea incepe: unul betiv, altul afemeiat, altul rece si lipsit de compasiune, etc, etc, iar in final o intreaba: daca stai sa te gandesti bine de tot, dintre toti, care a fost cel mai acceptabil fata de ceilalti? Si femeia raspunde, spre propria ei uimire, “primul!”.

Tu ai legi spirituale dupa care te ghidezi in relatiile de cuplu? Ne impartasesti si noua din secretele reusitei tale sau din invatamintele esecurilor?

 

Sursa: Paul Ferrini

Daca ti-a placut articolul de azi,
te invit sa te abonezi pentru a primi noutatile prin email!

Share on Facebook139Share on Google+0Email this to someoneShare on LinkedIn0Tweet about this on Twitter

One thought on “7 legi spirituale ale relatiei de iubire – partea a II-a

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *