5 invataturi spirituale culese de la mama

mama cu copilSe pare ca marea majoritate suferim de sindromul lucrurilor cuvenite. Chiar daca ne nastem intr-o familie modesta, ni se cuvine sa avem o mama care sa aiba grija de noi. Avem parte de exemple in jurul nostru, dar nu avem ochi sa le vedem cu adevarat, adica sa le apreciem. Unii dintre cosmonautii care au fost pe Luna, la intoarcere au devenit activisti de mediu dupa ce au trait o induiosare profunda la vederea Pamantului din spatiu. Unul chiar credea ca a descoperit remediul impotriva depresiei: sa-l tii pe depresiv intr-un spatiu foarte ingust timp de doua saptamani si apoi sa-l scoti afara – asa va ajunge sa aprecieze ceea ce are.

De obicei de sindromul lucrurilor cuvenite ne vindecam doar cand am pierdut sau suntem pe cale sa pierdem ceva important. O mama buna sau exemplul bun al vietii ei pot fi printre lucrurile cuvenite.

Mama era o femeie simpla, dar cu mult bun simt si in mod ciudat, fata de majoritatea mamelor, nu ne cicalea, nu ne impingea de la spate, nu ne sufoca, ci considera ca trebuia sa gasim in noi totul pentru a ne exprima si manifesta. Culmea este ca din cauza ca vedeam alte mame cum isi asteptau copiii de la scoala si incepeau sa-i mitralieze cu intrebari, am ajuns sa cred ca asa ar fi trebuit sa fie o mama, preocupata cu adevarat, desi nu i-am intrebat niciodata pe copiii respectivi cum se simteau si daca le ascundeau ceva.

Cele cateva lucruri esentiale pe care le-am invatat de la ea au fost castiguri indirecte, pentru ca niciodata nu ne-a manipulat sau influentat cu linii directoare impuse sau indemnuri imperative cum sa ne traim viata. Si desi nu a fost credincioasa decat la batranete, a fost foarte aproape de Dumnezeu prin insasi intelegerea vietii si prin comportamentul exemplar.

1) Viata este foarte simpla, insa oamenii si-o complica. Prima data cand am auzit fraza asta am fost uimita si cred ca nici nu am inteles-o pana nu am citit cateva carti referitoare la ego. Fiindca intr-adevar, lucrurile ar fi simple daca am trai in spirit, foarte aproape de Dumnezeu, intrebandu-ne permanent ce vrea Dumnezeu de la noi si neaplecand urechea la ego care, fireste ca stramba din nas dispretuitor cand lucrurile sunt prea simple si par plictisitoare si de aceea cauta complicatii aducatoare de adrenalina. Asa ajung oamenii sa traiasca vieti duble, sa nu se mai descurce in minciunile pe care le spun si le uita si apoi se mira de unde insomniile, durerile de cap, anxietatea si se vaita ca viata e complicata, desi viata e chiar creatia lor!

2) Sa-ti accepti si sa-ti duci crucea fara sa cartesti si fara sa te vaiti. Aceasta a fost o intelegere grea pentru mine si as fi avut nevoie sa pricep cum vedea ea, insa nu am avut parte de explicatii ajutatoare. Ea considera ca viata ei ne era suficient exemplu, desi uneori parca avem nevoie si de cuvinte. Nu am auzit-o niciodata vaitandu-se, desi noi, femeile, mai avem acest obicei, cu atat mai putin sa se razvrateasca sau sa carteasca impotriva lui Dumnezeu. Poate ca a ajutat-o si structura psihica puternica, fiindca fizic parea destul de fragila, cel putin la tinerete, insa nu s-a menajat si nu a fugit de munca si nici nu a speriat-o ideea sa duca 3 sarcini, desi inca de la 18 ani a suferit o deplasare a doua vertebre ale coloanei pe cand facea paine la cuptor si alerga de afara in casa si invers.

Sa accepti intamplarile care vin in viata ca de la Dumnezeu, cu incredintarea ca au un rost – cum a acceptat ea cand i-a murit mama la 15 ani si pentru ca mai avea cativa frati si surori mai mici, a considerat ca era de datoria ei sa ia locul mamei si sa-si creasca fratii, desi putea fie sa se lipeasca de alta familie fara copii, fie sa se marite la 18 ani si se ocupe de familia ei.

Apoi a avut curajul sa faca 3 copii si sa refuze operatia la coloana, nu s-a menajat niciodata cand era vorba de munca si mereu facea ceva pana in ultima clipa cand ii venea ceasul sa nasca.

Daca incerci sa eviti crucea pe care ti-o da Dumnezeu – adica greutatile, lipsurile, incercarile, neimplinirile temporare – si o iei pe alta cale ocolitoare, mai confortabila, vei constata cu surprindere ca te va gasi o alta “cruce”, poate mai neplacuta si mai greu de dus. Dar daca o duci si o transcenzi, capeti o bucurie si o binecuvantare care cu siguranta vor sterge toata neplacerea trudei anterioare.

A nu cârti si a nu te vaita, a nu-ti plange de mila, sunt de fapt o exprimare, chiar daca indirecta, a recunostintei pentru ceea ce ai. Sa fii recunoscator inseamna sa emiti vibratii pozitive in univers, care se intorc inapoi la tine cu alte daruri.

3) Sa nu te gandesti niciodata la rau, ci sa fii increzator in bine. Mama nu citea carti de gandire pozitiva si motivatie si nu avea habar de legea atractiei, insa gandea cum ar trebui sa fie bine si desi ar fi avut niste motive de ingrijorare, precum deplasarea celor doua vertebre ale coloanei, totusi a preferat sa nu se gandeasca la rele si astfel nu si le-a atras in viata ei. Drobul de sare nu putea sa cada fiindca nici nu-l vedea. Alegerea ei era sa vada cu ochi optimist si increzator. Ea gandea strict ceea ce era necesar si apoi actiona. Nu compara prezentul cu trecutul, ceea ce nu-i crea nostalgii si nu se ingrijora pentru viitor. De aceea, nu a avut niciodata atacuri de panica sau depresie. Cred ca de oamenii depresivi ar fi spus ca nu sunt suficient de ocupati daca au timp sa se gandeasca la rele.

4) Sa-ti gasesti rostul si sa-l implinesti cu responsabilitate si smerenie. Fiindca ego-ul mamei a fost aproape inexistent, rostul ei a fost exclusiv familia si in special copiii. Ea a stiut de la inceput cu claritate care era rostul ei si nu a avut indoieli ulterioare inutile. De la ea am invatat devotamentul, dedicarea, insa smerenia recunosc ca nu s-a prins de mine. Smerenia inca ma lupt sa o dobandesc si numai prin lectii grele, cu multa truda si cand cred ca am reusit, constat ca inca sunt departe. O definitie a smereniei am aflat-o de la parintele Arsenie Papacioc, care spunea ca este sa stii sa stai la locul tau. Dar care e locul nostru? Pentru ca intervine imediat ego-ul care nu accepta un loc modest, ne stimuleaza ambitia, nevoia de competitivitate, ne imboldeste ca putem mai mult, ca facand mai mult ii putem ajuta mai mult si pe semenii nostri si astfel ne trezim ca devenim sclavii ego-ului si ambitiilor lui, iar apoi nevoia de mai mult ne conduce toata viata.

5) Multumirea sufleteasca este tot ceea ce conteaza. Asta a spus-o mama la batranete, probabil uitandu-se in urma si constatand ca si-a trait viata frumos, corect, fara sa aiba ce sa-si reproseze si fara sa se framante daca si lui Dumnezeu i-a placut sau nu felul cum a inteles sa-si duca viata. Insa ea isi raporta realizarile la convingerile si telurile pe care si le-a propus ea. Fiindca daca o alta femeie i-ar fi analizat viata, poate ca ar fi vazut altceva. Poate ca ar fi vazut doar o viata de munca, fara distractii, calatorii, experimente generatoare de adrenalina si poate ca ar fi considerat ca o viata de munca si sacrificiu de sine pentru familie ar fi fost generatoare de frustrari si o posibila razvratire a umbrei. Insa mama nu a considerat toata jertfirea de sine pentru copii ca pe un sacrificiu, pentru ca o facea cu dragoste, iar multumirea sufleteasca ii aducea bucuria care o incarca energetic pentru a putea merge inainte.

 Daca ti-a placut articolul si doresti sa adaugi alte invataturi, te rog sa o faci comentand sub articol!

Daca ti-a placut articolul de azi,
te invit sa te abonezi pentru a primi noutatile prin email!

Share on Facebook5Share on Google+0Email this to someoneShare on LinkedIn2Tweet about this on Twitter

7 thoughts on “5 invataturi spirituale culese de la mama

  1. Dragut scris, DAR:
    – e menirea noastra sa ne optimizam prin autocunoastere;
    – autocunoasterea aduce si gasirea menirii in viata;
    – odata ce ma cunosc pe mine, stiu ce vreau si ce nu, ce imi place si ce nu, iar viata mi se schimba in bine pentru ca iau decizii in consecinta;
    – nu poti gandi mereu numai la bine, desi e de dorit;
    – nu poti fi mereu increzator, desi iarasi ar fi de dorit;
    – in viata nu e nevoie sa suferim; suferim numai atunci cand nu ne cunoastem pe noi insine;
    – nu poti avea o viata senina la nesfarsit; inveti o lectie, apare alta; fiecare situatie neplacuta are insa darul ei;
    – de acord ca multumirea sufleteasca e tot ce conteaza.

    • Foarte bine ai punctat, Laurentiu si iti multumesc! Esti viu si treaz pentru ca reflectezi la lucrurile acestea. Sigur ca pana sa ajungem la pacea mintii si la transcenderea dorintelor si atasamentelor ne confruntam cu provocarile, ne ducem luptele si ne straduim sa ne invatam lectiile. Deschisi catre toate si neatasati de nimic.

  2. 匿名人士 ( 2012.10.21 12:16 ) : Google Chrome 22.0.1229.94 Windows 8我要对我的武断评论道歉 chrome 22 firefox 16.0.1 都有 莫名其妙卡死 而 opera 12.02 Internet Explorer 10 没有实验不予评论 看来可能是 Windows 8 RTM 和 Adobe Flash Player 11.4.402.287 Plugin 有问题 而 Adobe Flash Player 11.4.402.287 Active X 没有测试 不予评论

  3. Was ich vergessen habe, es gibt Bestrebungen Unternehmen gesetzlich zu CSR (soziales Engagement) zu zwingen, noch eine Zwangsabgabe mehr, inklusive Verwaltungsaufwand. Gut dass wir nun eine Lobby bekommen haben uns zu wehren.

  4. An impressive share! I’ve just forwarded this onto a co-worker who had been conducting a little research on this. And he in fact bought me dinner because I discovered it for him… lol. So allow me to reword this…. Thanks for the meal!! But yeah, thanks for spending time to talk about this topic here on your website.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *